Povestea lui Péter Csongor Attila arată cum a descoperit Biroul Turul și cum voluntariatul și munca în comunitate i-au transformat viața. Experiențele și lecțiile trăite prin intermediul Biroului Turul nu doar că au contribuit la dezvoltarea sa personală, ci i-au modelat și perspectiva asupra comunității.
Péter Csongor Attila,
1. – Cum ai aflat despre activitatea Biroului Turul? De unde ai auzit de noi?
Csongi – „Probabil eram încă în clasa a VIII-a când un cunoscut mi-a povestit despre Biroul Turul, cât de fain este și câte activități desfășoară. La începutul clasei a IX-a m-am hotărât să aflu mai multe. Când vii dintr-un sat la liceu, cauți o nouă companie, un mediu nou, și astfel am ajuns cu acel cunoscut la o întâlnire. La început eram doar cinci, dar am simțit că ceva începe și că ar putea fi o experiență frumoasă. Bineînțeles, un nou liceu, un nivel mai ridicat, și așa se face că spre mijlocul clasei a IX-a m-am retras puțin, nu mai puteam participa la întâlniri. Însă spre sfârșitul anului am început din nou să particip regulat și am rămas în acest mediu. Apoi, când a venit un val nou de membri, m-am simțit din nou plin de energie. Prima mea activitate organizată a fost gala DOFE, am sărit direct în apă adâncă, și tot atunci am aflat ce presupune programul DOFE. Au urmat apoi concursul „Marele Concurs de Cultură Generală” și „Lumea prin Lentilă” și, între timp, s-a format și grupul cu care am început DOFE și am obținut nivelul de argint. Voi aștepta până după bacalaureat pentru nivelul de aur.”
2. – Ce înseamnă voluntariatul pentru tine?
Csongi – „Probabil că, dacă ar trebui să rezum într-un singur cuvânt, ar fi autorealizare. Cred că mulți au o concepție oarecum rigidă despre voluntariat, cum că te duci undeva unde trebuie să ajuți bătrânii sau să cari saci. Însă Biroul Turul mi-a arătat că voluntariatul nu înseamnă doar să faci ceva pentru cineva, ci și să îți organizezi propriul program și să faci din ceea ce trebuie organizat ceva personal, pe baza ideilor tale. Voluntariatul implică și dezvoltarea personală, pentru că efortul tău este răsplătit prin ceea ce înveți și prin progresul constant, cunoști oameni buni, ești într-o companie plăcută și cred că tocmai de aceea merită să faci toate acestea.”
3. – Ce te motivează să faci voluntariat și ce te face să rămâi la Turul?
Csongi -„Compania și mediul contribuie foarte mult. Din străini am devenit prieteni, iar faptul că putem organiza și lucra împreună într-o comunitate de tineri cu valori similare este un sentiment foarte plăcut. De asemenea, liderii noștri și poveștile lor sunt o sursă de mare motivație.”
4. – Ce ți-a oferit ție Turul?
Csongi -„Mi-a schimbat mult viața, am învățat multe și de la adulți, m-am cunoscut mai bine pe mine însumi, am aflat de ce sunt capabil și am învățat să lucrez în echipă, iar toate aceste mici lucruri au creat acel Csongi care sunt acum.”
5. – Cum te vezi în viitor în cadrul asociației?
Csongi -„Desigur, dacă încep să merg la universitatea aleasă din octombrie, nu voi mai fi în oraș, dar aș dori, pe cât îmi permite timpul, să fiu un membru activ. Când sunt acasă, aș vrea să merg miercurea la biroul nostru și îmi pot imagina chiar și să susțin echipa de la distanță, poate chiar cu o idee. După terminarea facultății, cu siguranță aș vrea să mă întorc în Sfântu Gheorghe, iar biroul m-a învățat că este minunat să lucrezi cu oameni buni. Așadar, privind spre viitor, chiar dacă nu în regim full-time, aș dori să lucrez cu tineri, cu oameni, și să fac ceva pentru binele comun.”
6. – Ce schimbări a adus voluntariatul în viața ta? Ți s-a schimbat perspectiva asupra lumii sau privești situațiile într-un mod diferit față de înainte?
Csongi -„Poate că schimbarea a fost în felul în care privesc oamenii. Am învățat că în fiecare om trebuie să cauți partea bună, să iubești acea parte și să te apropii de ce este constructiv, nu să te concentrezi pe ceea ce este rău. Întotdeauna există un punct comun de la care poți porni și construi. Așa poate evolua un om, dacă nu se concentrează pe ce este greșit, ci pe ce este bun și ce fericire poate aduce acest lucru.”
7. – Povestește o experiență pozitivă pe care o datorezi voluntariatului.
Csongi –„Aceasta este mai mult un proces. Am învățat, chiar dacă nu complet, dar în mare parte, să depășesc prejudecățile. Când vezi o persoană pentru prima dată, o cataloghezi, evident, pe baza aspectului sau comportamentului său. Am realizat că atunci când începi să lucrezi împreună cu oamenii, îi cunoști cu adevărat și tabuurile cad. Poate că o persoană se prezintă într-un mod care te face să nu vrei să o cunoști, dar, pe măsură ce te apropii de ea, descoperi acele puncte comune care vă ajută să mergeți mai departe.”
8. – Povestește o întâmplare care te-a marcat profund.
Csongi – „Cea mai adâncă experiență a fost legată de ultimul nostru scurtmetraj, Csend, când am început să lucrăm cu tânărul Bence, să procesăm povestea și am invitat autorul la o întâlnire pentru a o completa și a înțelege mai bine ce se află dincolo de cuvintele scrise. Am fost cinci acolo, și l-am invitat în mod special pentru a putea discuta cu el și pentru a putea continua filmările. În timpul discuției, a recunoscut că Bence este, de fapt, el, a asumat acest lucru în fața noastră și atitudinea cu care s-a deschis în fața noastră, detaliile vieții sale pe care ni le-a povestit și faptul că și-a deschis viața pentru a ajuta pe alții m-a emoționat profund. La final, la cererea lui, acest lucru a devenit mesajul principal al filmului: că întotdeauna există un ultim punct de sprijin în orice situație.”
9. – De ce consideri că este importantă activitatea Biroului Turul pentru tinerii din oraș?
Csongi -„De-a lungul timpului, am realizat de ce este important, deoarece înainte am participat și în alte cercuri, dar întotdeauna simțeam că aceștia depind de ceva și sunt sub influența a ceva. La Turul, însă, am simțit mereu această independență, faptul că Turul reprezintă o entitate separată în oraș. Recent, am realizat că Turul a crescut într-o organizație recunoscută la nivelul orașului, iar solicitarea pentru „Tinerii din curtea orașului” sprijină această părere a mea și faptul că orașul contează pe tinerii din Turul. Și acesta este esența Turul: există un grup de tineri care nu au nevoie de influență pentru a putea organiza.”
10. Există ceva ce ai adăuga activității biroului?
Csongi -„Cred că am acoperit o gamă largă de activități prin birou și, mai ales, în cadrul programului DOFE,
prin faptul că mergem în drumeții, organizăm programe, ateliere și tabere de distracție, sesiuni de fotografie și filmări, este clar că orice tânăr care se înscrie la Biroul Turul va găsi ceva în care să se poată dezvolta. De fapt, mai degrabă aș aduce înapoi anumite activități din vremurile vechi ale Turul-ului. Mi-ar plăcea să existe din nou Marele Concurs de Cultură Generală sau Cupa Voluntarilor, dar și direcția actuală este bună.”
11. Ce mesaj ai transmite tinerilor de vârsta ta?
Csongi -„Dacă restrângem foarte mult cercul și mă gândesc la cei care sunt pe cale să termine liceul, care se gândesc la universitate și la a pleca în străinătate, le-aș spune că se poate încerca și acasă și nu neapărat într-un oraș mare din țară, ci chiar în Sfântu Gheorghe. Dacă cineva muncește pentru asta și este perseverent, aici, în Sfântu Gheorghe, se poate trăi și este un loc ideal, un oraș în care se poate trăi bine, din punctul de vedere al creșterii copiilor, iar pentru tineri devine tot mai favorabil. Aici se poate construi acea zonă de confort pe care ți-ar putea-o oferi străinătatea, ba chiar poate fi chiar mai confortabil acasă.”
Mesajul este, așadar, că da, trebuie să pleci să vezi lumea și să încerci orice, dar nu trebuie să uiți niciodată de unde ai plecat.
12. Povestește o întâmplare de care vei ține minte și peste 20 de ani.
Csongi – Moldoveanu, povestea lui Csongi. Am plecat din nord, pentru că drumul era mai scurt, dar a început imediat cu faptul că mașinile nu au putut ajunge până acolo de unde plănuiam să plecăm, așa că am întârziat puțin din această cauză, dar am depășit ușor obstacolul. Cu pauze mai mari și mai mici, cu momente de lipsă de motivație, dar și cu momente de motivație reînnoită, am ajuns în cele din urmă pe vârf. Îmi amintesc clar, pe o pantă mai abruptă, că am mers puțin înainte și am început să mă încurajez pe mine însumi, „Da, Csongi, poți să o faci, poți să ajungi sus” și văzând că ceilalți rămăseseră în urmă, m-am așezat frumos, am făcut câteva poze și chiar am cântat. Prima seară a fost incredibil de plăcută cu „supă la plic” fierbinte, pentru că cine ar fi crezut că la 30 de grade în Sfântu Gheorghe, pe aproape de vârfurile Făgărașului, va fi 4 grade… A fost un pic frig și o noapte care nu a fost tocmai de dormit, iar dimineața următoare, asta a fost subiectul discuției – cine cât de mult a înghețat. A doua zi, după ce am cucerit vârful, a trebuit să coborâm repede, pentru că am observat niște puncte mici și mișcătoare de departe și ne-am dat seama că mai vin mulți. În cele din urmă, aproape că nu mai puteam coborî din cauza vântului, am început să mă gândesc la tipul de turist care spune „am cumpărat bocanci și un baston din magazinul sportiv, pentru că plec în Moldoveanu”. Scopul era să ajungem la „Kis Ablak” din Săpânța în acea zi, dar din nou a apărut lipsa de motivație, după multe „mai mergem puțin și apoi ne întoarcem”, în cele din urmă am reușit să ajungem și să ne întoarcem. După cină, am discutat și am decis că, dacă ne este frig, vom trece în corturile celorlalți și ne vom adăposti unii pe alții pentru a ne încălzi. Eh… am reușit să mă îmbrac mai gros, ba chiar am visat și am visat că o fetiță vine la mine… Când m-am trezit, m-am uitat și m-am întrebat unde a dispărut, pentru că inițial dormeam amândoi în același cort. A ieșit că am visat și nu a venit deloc… Un alt lucru memorabil a fost când, în ultima zi, pe drumul de coborâre, unul dintre colegii noștri a decis că va fi mai ușor să coboare dacă își lasă rucsacul jos. Deodată am auzit ceva care se rostogolea, a căzut cam 30 de metri, și din fericire nu a căzut și el după rucsac. Ne-am blocat puțin din această întâmplare. Din fericire, a scăpat doar cu supa spartă în rucsac.”
Csongi – „Am avut oportunitatea de a călători în Spania printr-un program Erasmus+, organizat de Turul Iroda. A fost prima dată când am zburat cu avionul, și a fost o experiență, dar momentul în care am ajuns acolo a rămas în memorie. M-am simțit ca și cum aș fi ajuns într-un reality show, cu mulți oameni noi, fiecare cu povestea lui. Evident, aveam multe prejudecăți, pentru că auzisem multe lucruri negative despre bulgari, greci, despre italienii „petrecăreți”, dar când i-am cunoscut pe fiecare în parte, mi-am dat seama că trăirea cu prejudecăți nu este deloc norocoasă. De exemplu, cel care părea cel mai neplăcut grec, a devenit cel mai bun prieten al meu în weekend, am legat simpatii și am creat o echipă foarte bună. Au rămas legături, iar la despărțire, îmi cântau melodia noastră într-un videoclip. Prejudecățile s-au destrămat în mine, la fel și etichetările bazate pe naționalitate, iar în mine s-a născut convingerea că, ca europeni, reprezentăm un anumit sistem de valori, suntem egali, dar este important și faptul că suntem diferiți.”
